Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

marți, 28 octombrie 2014

The God Within


I am the God within,
Creator of the worlds;
The fear, my only sin,
The power, in my thoughts.

I am the God inside,
Identity revealed;
No anger and no pride
And love, my only shield.

Through centuries I lived
More than a thousand times,
I lied and I believed,
Gave birth, commited crimes.

I didn’t love myself
Until I found it all:
I’m perfect as I am,
Both when I rise or fall.

I do not seek the fame,
I’m wiser in the end;
My soul, the only flame,
The peace of mind, my friend.

I dwell into the light
And I escaped the madness;
My weapons in the fight:
Attention and awareness.

When everything I see
Around me is a hell,
I know it’s fantasy,
A story that I tell.

I need to close my eyes
And I begin to see;
My ego slowly dies,
I am complete and free.

The only thing I hear,
The silence in my mind;
I gave up all my fear,
I left the lies behind.

This place of harmony
I carry in my heart:
A perfect place to be,
Where nothing is apart.

I live and I will die
Like everybody else;
I learn and I apply
The laws of Universe.

I only say the words
With never-ending trust,
And my creation flows
So beautiful and fast!

I finally have found
The only God within
And everything around
Was born into his dream.

You see, you’re not a beggar
Who wants to touch a star,
You need just to remember
The miracle you are!

vineri, 3 octombrie 2014

Pierdut


Credeam că am o viață,
Dar m-am pierdut în ceață;
Nu pot să urc un munte
Cu aripile frânte!

Cum să găsesc putere
În gânduri efemere?
Cum să găsesc voință
În gol și neputință?

Cum să fiu curajoasă
Când frica mă apasă?
Și cum să mă ridic
La viață din nimic?

Mă pierd, mă rătăcesc,
Busola n-o găsesc;
În loc să-naintez,
Mai mult mă-ndepărtez.

Încerc să-mi amintesc
De ceea ce iubesc,
Dar totu-i ireal,
Sunt luată iar de val.

Nu pot să mă opresc
În minte să trăiesc,
Nu pot s-abandonez
Coșmarul ce-l creez!

Nu văd nicio scăpare,
Sunt prinsă în vâltoare;
Simt cum mă devorează,
N-am îngeri stând de pază!

Mă-nec printre suspine,
Credința doarme-n mine;
Nu pot să o trezesc
Și harul să-l primesc!

O nouă dimineață
Cu inima de gheață;
O zi de suferință,
Departe de-a mea ființă.

Pe talerul balanței
Nu-i flacăra speranței,
Ci doar o greutate
Și nu mai pot răzbate.

Aș vrea să mă dezbrac
De frică, s-o atac
Cu-ncredere deplină
În dragostea divină!

Aș vrea să nu mai simt
Senzații ce mă mint,
Să înțeleg că trupul
Nu-i totul, e doar lutul!

Aș vrea să înțeleg
Că eu sunt un întreg
Cu suflet, trup și minte,
Că pot să merg nainte!

Voința cea divină
E-aici să mă susțină,
Dar mâna mea n-ajunge
S-o poată-acum atinge!

Tot ce credeam că sunt
Se năruie în vânt;
De mine lepădată,
Mă voi mai naște-o dată!

Azi am plătit tributul
Și pot să uit trecutul,
Să fac din disperare
Curaj și acceptare!

Acum sunt jos, dar știu:
Atât cât omu-i viu,
Nu poate fi pierdut
Și nu se dă bătut!


Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/