Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Prieten şi duşman


Te-ai transformat în luni şi ani,
Apoi în zile iarăşi,
Mi-ai fost şi prieten, şi duşman,
Nedespărţiţi tovarăşi.

Am încercat să te opresc
Când oboseam prea tare,
Dar zilele nu se-odihnesc,
Ele se nasc să zboare.

În loc să stai, să-ncetineşti,
Erai tot mai grăbit;
Când nu puteam să mai păşesc,
Aproape m-ai silit.

Nu te-ai milostivit deloc
De ruga mea fierbinte
Şi, neatins de ploi şi foc,
Curgeai mereu nainte.

Nici fericirea ce-o simţeam,
Fugară, câteodată,
Nu te putea îndupleca
Să nu mi-o iei pe toată.

Am fost momente când am vrut
Să fac dintr-o secundă
Un nou şi veşnic început,
Ca timpul să-l ascundă.

Dar nici atunci nu ţi-ai plecat
Privirile spre mine
Şi, neclintit, te-ai îndreptat
Spre ziua care vine.

Nici bucuria, nici regretul
Nu ţi-au schimbat mişcarea;
Mereu, încetul cu încetul,
Ţi-ai ascultat chemarea.

În sufletu-mi eu însă ştiu
De ce nu te-ai oprit:
N-ai vrut să laşi pe mai târziu
Tot ce mi-ai pregătit.

Dacă o zi ar fi rămas
Mai mult să poposească,
Ar fi luat locul unui ceas
Din curgerea firească.

Şi niciodată nu poţi şti
În ce minut se-ascunde
Iubirea ce n-o poţi găsi,
În viaţa ta, niciunde.

Să ai încredere în timp
Ca într-un prieten drag,
Ce te-nsoţeşte dăruind
Secundele şirag!

Vizitează şi blogul Cărţi de Lumină: http://cartidelumina.wordpress.com/