Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

vineri, 5 iulie 2013

Copile drag!

Ai rătăcit, copil pribeag,
Prin viaţa aspră şi fierbinte,
Dar eu te-am aşteptat cu drag,
Cum poate numai un părinte.

Secretele ce le-ai ştiut,
Sub munţi de praf au fost uitate,
Dar îmi doream să te ajut
Să le descoperi iar pe toate.

Erai copilul meu iubit
Şi-am plâns când te-ai înstrăinat;
Credeai că-i drumul potrivit
Şi visul nu ţi l-am furat.

Ai alergat, prea fericit
Să-ntâmpini noi descoperiri;
În graba ta, nu te-ai gândit
Că toate sunt doar amăgiri.

Plângeai când te simţeai pierdut,
Dar te-am lăsat să înţelegi
Că cele ce s-au desfăcut,
Vor fi-ntr-o zi, din nou, întregi.

Spuneai că sunt un tată rău,
Ce-n lume te-a abandonat,
Dar ai uitat că doar al tău
E pasul ce te-a-ndepărtat.

Ţi-am fost aproape zi de zi,
Dar ochii tăi nu mă vedeau;
Voiau spre soare a privi,
Dar, de durere, nu puteau.

Te-ai bucurat pentru comori
Ce traiul ţi-au împodobit;
Te-au prins în jocul de culori,
Dar ai rămas neîmplinit.

Simţeai că vrei şi altceva,
Ce nu puteai să dobândeşti
Şi, învăţând a renunţa,
Ai început să dăruieşti.

Te-ai aplecat spre cei de jos,
Să-mpărtăşeşti cu ei iubire;
Fiind la alţii de folos,
Ai revenit din rătăcire.

Ţi-ai amintit că ai un tată
Ce te aşteaptă, răbdător;
În inima-ţi înlăcrimată,
Ai fost cuprins atunci de dor.

Iar El te-a-ntâmpinat în prag,
Cu dragoste te-a-mbrăţişat:
Ai revenit, copile drag,
Dar nici nu ştii că n-ai plecat!”

Blog Widget by LinkWithin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu