Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

marți, 31 ianuarie 2012

Căutătorul


Îl vezi în ploaie alergând,
Dar şi-n deşerturi fără apă,
Înţelepciune adunând
Ca tainele să le priceapă.

El este veşnic căutătorul,
În lumea asta ne-mplinit,
Şi strigă-n sufletul lui dorul
De-a se topi în infinit.

Iar el răspunde la chemare,
Vrând focul să îl potolească,
Şi viaţa lui e o căutare,
Luptând menirea să-şi găsească.

Încearcă zilnic o cărare,
Un călător mereu fiind,
Dar pleacă de pe fiecare,
Spre altele ce se deschid.

E-nvins de firea omenească,
Dezamăgit şi obosit,
Dar n-are timp să se oprească
In drumul lui fără sfârşit.

El face totuşi un popas
Şi se aşează-ncet pe iarbă,
Visând la cât i-a mai rămas
Din marea fără fund să soarbă.

Dar timpul îl avertizează,
Forţându-l iar să se ridice,
Căci un alt drum, mai lung, urmează,
De vrea mistere să-şi explice.

Cutreierând în lung şi-n lat
O lume searbădă şi seacă,
Pământul când s-a terminat,
El n-a găsit răspuns să-i placă.

Atunci şi-a îndreptat privirea
Spre locul unde n-a căutat,
Şi a intrat, găsind ieşirea
Din lumea care l-a trădat.

Acolo unde a ajuns,
Erau comori de-nţelepciune,
Făgăduindu-i un răspuns
La întrebările ce-şi pune.

A hotărât atunci să-ncheie
Căutările în van, departe,
Ţinând în mâna sa o cheie
La fiecare uşă-n parte.

El a-nţeles că-n exterior
E-un drum greşit şi înfundat,
Şi orice lucru, mai uşor,
Căutând în sine l-a aflat.

luni, 23 ianuarie 2012

Floarea de colţ

Floare de colţ, floare de piatră,
În fiecare noapte-aşteaptă
În neclintirea ei măreaţă,
S-o-nvăluie a zilei ceaţă.

Se uită mândră către stele,
Dar strălucind mai mult ca ele,
O frumuseţe delicată,
Curată, albă, nepătată.

Nu trece zi fără să vrea
În faţa soarelui să stea,
Strângând încet între petale
Lumini şi umbre-adânci şi pale.

Din locul său, pe colţ de stâncă,
Privirea-n juru-i şi-o aruncă,
Nădăjduind, visând, sperând,
Tot împletind gând după gând.

Nu are-n lume-asemănare,
Dar e captivă-n închisoare,
Căci stâncile o protejează,
Dar lângă cer o izolează.

Nici un viteaz culegător
Nu vine înspre ea cu dor,
Rănit de pietre ca de spini,
Orbit de ploaia de lumini.

Floare de colţ, minune rece,
Tăcută viaţa şi-o petrece
În nesfârşită aşteptare,
Între dorinţă şi visare.

Ea ştie că va fi o zi
Când soarta şi-o va împlini,
Şi din puternica cetate
Va izbucni spre libertate.

Un vultur falnic şi semeţ
Şi-o va dori cu orice preţ,
Iar forţa ei nu-l va speria,
Şi va zbura până la ea.

O piedică nu îl opreşte
Decât pe cel ce nu-ndrăzneşte;
Floarea de colţ o va culege
Ca pe-o regină, doar un rege.

duminică, 15 ianuarie 2012

Secretul visului


Când deschidem prima dată
Ochii în această lume,
Sufletul şi trupul nostru
Se-mpletesc într-o minune.

După truda unei zile,
Obosiţi, noi adormim;
Atunci sufletu-şi ia zborul,
Iar noi nici măcar nu ştim.

El se-ntoarce în lumină,
Căci de-acolo a venit,
Se ridică şi pluteşte
În abisul infinit.

Însă el nu uită corpul
Care i-a fost dăruit,
Fiind legat mereu de-acesta
Prin cordonul de argint.

Trupul care ne îmbracă,
Moare fără-a respira;
Tot aşa sufletul nostru
Merge noaptea-n lumea sa.

Iară noi, căzând în somnul
Dulce şi odihnitor,
Facem o călătorie
Pe tărâmul viselor.

Şi visăm, în lumi ciudate
Trăim sute de-ntâmplări,
Pe când sufletele noastre
Zboară-n vaste depărtări.

Ne trezim iar dimineaţa,
Fiind convinşi că am visat;
Până să ne dăm noi seama,
Sulfletul s-a-napoiat.

El s-a-ntors pe nesimţite,
S-a unit din nou cu trupul,
Ca-ntr-un număr de magie,
Fără să aflăm noi trucul.

Visul e o amăgire,
Este doar un paravan,
O cortină după care
Să-ncerci să te uiţi e-n van.

Visele din timpul nopţii
Sunt doar simple diversiuni,
Nişte filme regizate,
Doar colecţii de minciuni.

Visu-i tot ce-n mintea noastră
Mai rămâne la final,
Ca să nu mai ştim noi cine
Joacă rolul principal.

Zborul sufletului nostru
Fără corpul material
E o taină interzisă,
Un mister esenţial.

duminică, 8 ianuarie 2012

Crystal child

Crystal child,
So sweet and wild,
You’ll be here
For a while.

Asking me
To set you free,
You’ll bring joy
And harmony.

Crystal clear,
To me so dear,
The purest soul
Is flying near.

Sparkling light
In the night,
On the earth
You’ll shine so bright!

Little wonder,
Up and under,
Watching me
Beyond the border!

Like a star,
But not so far,
You heal the sky
Of every scar.

Angel wings,
A bell that rings,
You want to tell
So many things!

How could I
Not hear your cry,
When you come,
Just passing by?

On the shore,
At my door,
You have to wait
A little more.

You’ll be born,
And you’ll be grown,
But I can’t do that
On my own.

Help me now,
From the bow,
Find my twin flame
Soon, somehow!

Only then,
And only when
We are two,
You’ll be a man!

duminică, 1 ianuarie 2012

Darul


Fiecare zi ce vine
E un dar pentru oricine,
Fiecare dimineaţă
E o nouă şansă-n viaţă.

Fiecare zi ce-a fost,
N-a trecut fără un rost,
Chiar şi-o zi obişnuită
E de fapt deosebită.

Într-un an sunt multe zile,
Trei sute şaizeci de file,
Care pot fi scrise toate,
Sau rămân imaculate.

Când începe-o nouă zi,
Nu ştim cum o vom trăi,
Dar putem să ne gândim
Timpul să nu-l irosim.

Când lumina se aprinde,
Doar de noi acum depinde
Dacă ştim să folosim
Zilnic darul ce-l primim.

Uneori sunt lucruri care
Par că vin din întâmplare;
Dacă noi le înţelegem,
Roadele atunci culegem.

Orice lucru, bun sau rău,
Are-n lume rostul său,
Fiecare pietricică
Piramida o ridică.

Tot ce-a fost, noi am trăit
La momentul potrivit,
Şi orice s-ar întâmpla,
Va veni la vremea sa.

Uneori noi câştigăm,
Alteori abandonăm,
Lupte-ntregi sau doar reprize,
Viaţa-i plină de surprize.

Să-ncercăm mereu să-nvingem,
Flacăra să nu o stingem;
Toate zilele ce vin,
Noi să le trăim din plin!