Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

marți, 22 mai 2012

Urcând muntele


Prin umbre de spaţiu şi neguri de timp,
Urcăm fiecare al vieţii Olimp;
Şi cât vezi cu ochii, în viitor,
Sunt alţii asemeni, cu muntele lor.

Sunt unii ce urcă aproape în fugă,
Cărarea sub ei încercând s-o distrugă,
Iar cei care urcă puţin mai încet,
Se uită în urmă, cuprinşi de regret.

Urcuşul acesta e-un drum solitar,
Şi nu sunt mai multe cu-acelaşi tipar;
Îţi ţin companie colegi de voiaj,
Dar singur iei cârma când faci un viraj.

Mergând pe străduţe, când drumul e drept,
Ai crede că totuşi iei muntele-n piept?
El pleacă din tine, din inima ta,
Chiar fără să ştii, începi a-l urca.

Prăpăstii te sperie, popasuri te-mbie;
Ai vrea, mai degrabă, un ghid care-l ştie;
Dar ghizi nu mai sunt pe cărarea de munte,
Găseşti însă-n iarbă indicii mărunte.

O piatră uitată de alt trecător,
Te-nvaţă să-ţi iei şi tu al tău zbor;
Găseşti crengi uscate şi crengi înflorite,
Iar stropul de rouă spre cer te trimite.

Secretul e-acesta: să-nveţi să priveşti,
Căci tot ce e-n cale te-ajută să creşti.
Nu-ţi duce privirea, când urci, doar în jos,
Pierzând, din excursie, ce e mai frumos!

Când vârful de munte l-atingi, în sfârşit,
Să ai amintirea unui drum fericit!
Pe culme eşti singur de vrei să fii primul,
Iar tot ce-ţi rămâne e teama şi chinul.

Urcuşul e gata şi nu-l vei relua,
Va fi prea târziu să mai poţi visa;
Gândeşte-te-acum, cât încă mai mergi,
De vrei amintirea s-o ai sau s-o ştergi!

Împrăştie ceaţa şi uită-te bine:
Priveşte în jur, ia totul cu tine!
Sunt daruri pe drum, şi ele aşteaptă
Să-ţi dea ajutor când urci câte-o treaptă!

marți, 8 mai 2012

Credeam


Credeam că sunt tristeţea,
Şi-atunci mă prăbuşeam;
Uitându-mi frumuseţea,
Departe rătăceam.

Simţeam numai durerea,
Era stăpâna mea;
Şi, împlinindu-i vrerea,
Făceam tot ce-mi cerea.

Trăiam din plin minciuna
Pe care o spuneam;
Şi una câte una,
Pe toate le credeam.

Mă confundam cu teama
Ce mă paraliza,
Şi, fără să-mi dau seama,
Doar ea mă controla.

Mă mulţumeam cu visul
De-a fi cine-mi doream;
Vedeam numai abisul,
Uitând cine eram.

Mă-nspăimânta doar gândul
La sumbrul viitor,
Crezând că ştiu ce-i timpul,
Că totu-i pieritor.

Visam la împlinirea
A sute de dorinţe,
Dar îmi vedeam menirea,
Un şir de suferinţe.

În grabă treceam peste
Obstacol şi-ncercare,
Uitând că rostul este
Să-nvăţ din fiecare.

Luptam s-alung din cale,
Cu teamă, confruntarea,
Când darurile sale
Sunt lecţia şi-nvăţarea.

Treceam pe lângă viaţă,
Şi-n loc să o trăiesc,
Umblam mereu prin ceaţă,
Sperând să o găsesc.

De cei din preajma mea
Mă-ndepărtam, rănită,
Şi nu-i lăsam să-mi dea
În dar a fi iubită.

Şi nu mai reuşeam
Să mă ridic de jos,
Şi nu mai observam
Nimic din ce-i frumos.

Credeam în neputinţă,
Considerând-o forţă;
Adânc în a mea fiinţă,
Ardea o altă torţă.

Îmi împleteam destinul
Din piedici şi căderi,
Dar mă chema divinul,
Cu calde mângâieri.

Iar sufletu-mi şoptea
Şi îmi dădea tărie,
Spunând că voi putea
Simţi iar bucurie.

Când astfel mă chema,
Nu m-am împotrivit;
La îndrumarea sa,
În mine am privit.

Şi am găsit iertare,
Speranţă şi lumină;
Eram acum o floare,
Iar viaţa, o grădină.

miercuri, 2 mai 2012

Iubirea


Iubirea este elixirul sfânt din care beau zeii.
Numai cu iubire se hrănesc sufletele noastre.
Primind şi dăruind iubire câştigăm nemurirea.
Sufletul înfloreşte în lumina iubirii împărtăşite.
Nu există o comoară mai mare decât iubirea.
Mântuirea se câştigă dăruind iubire tuturor.
Nu trebuie să înţelegi iubirea, doar să o trăieşti.
Dreptul omului la iubire este unul primordial.
Prin magia iubirii ne cresc aripi spre infinit.
Iubirea are capacitatea de a umple orice loc gol.
Limba iubirii este singura vorbită de orice om.
Să învăţăm să iubim şi oceanul, şi deşertul.
Cea mai puternică este iubirea necondiţionată.
Menirea vieţii este în primul rând iubirea.
Să nu uităm să ne dăruim iubire şi nouă înşine.
Voiajul cu corabia iubirii are destinaţia în rai.
Puterea iubirii depăşeşte orice forţă din Univers.
Iubirea este o nestemată în coroana vieţii.