Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

miercuri, 25 aprilie 2012

Universul ştie

Eşti singur şi te simţi pierdut,
O umbră cenuşie;
Te crezi mărunt şi neştiut,
Dar Universul ştie.

Dorinţe vin, val după val,
În suflet ţi se-aştern;
Le împlineşti, şi la final,
Acelaşi gol etern.

Dar şi mai multe au rămas
Dorinţe-nemplinite;
Trăieşti, cu fiecare ceas,
Regrete nesfârşite.

Te îndoieşti de tot ce-ai vrut
Vreodată să încerci,
Convins că nu ai fi putut
Şi tu prin foc să mergi.

Şi nici nu ştii cum ai trecut
Prin viaţa ta pustie,
Ca un străin necunoscut,
Dar Universul ştie.

O picătură crezi că eşti
În marea de destine,
De darul tău te îndoieşti,
Dar nimeni nu-i ca tine!

În gândul tău, împachetat
În foi de veşnicie,
E visul care ţi-a fost dat,
Iar Universul ştie.

Şi într-o zi la el ajungi,
Sătul de întrebări,
Răpus de anii grei şi lungi,
De lacrimi şi căutări.

Când în adâncul tău priveşti,
Recunoscându-ţi visul,
Începi îndată să-i citeşti
Şi litera, şi scrisul.

Şi doar acum eşti hotărât
S-ajungi la izbăvire,
Să pleci din visul tău urât,
Spre cel de împlinire.

Îl înţelegi, îl crezi şi vezi
Cu gândul ce-o să fie,
Şi te decizi să îl urmezi,
Iar Universul ştie.

El ştie că ai acceptat
Îmbrăţişarea sa;
Atâta timp a aşteptat
Să vrei ce-ţi poate da.

Şi nu-i nevoie să muţi munţi,
Să sapi vreo fântână,
Doar Universul să-l asculţi,
Când el te ia de mână.

Iar bogăţia ce-o primeşti,
Ţi-a fost promisă ţie;
Cum ai putea să n-o găseşti,
Când Universul ştie?

duminică, 15 aprilie 2012

Rugăciune


Doamne, când cobori privirea,
Să-mi arăţi, de vei voi,
Drumul, calea şi ieşirea,
Ca să-mi împlinesc menirea
Şi-n lumină să pot fi!

Într-o lume de himere
Ce se-ntinde-n jurul meu,
Dă-mi un vis şi dă-mi repere,
Dar mai bine dă-mi putere
Să te pot urma mereu!

Într-o lume-aşa străină,
Unde simt că nu am loc,
Lasă îngerii să vină
Şi în braţe să mă ţină,
Să mă apere de foc!

Doamne, dintr-o închisoare
Ce-aş putea să îţi mai cer?
Dă-mi o pată de culoare
Şi o scară către soare,
Ca în ceaţă să nu pier!

Iar în mine se-nfiripă
Încă-o mare rugăminte:
Ca măcar pentru o clipă
Să mă iei pe-a ta aripă
Cea curată şi fierbinte!

Să-mi arăţi ce nu mi-ai spus,
Şi-ai ţinut mereu secret,
Ca să văd de-aici ce-i sus,
Lumea ta ce are-n plus,
De ce simt că o regret?

Vreau să ştiu de ce-am venit,
Care e a mea poveste,
Şi de ce mi-am părăsit
Locul dacă l-am iubit?
Dă-mi un semn şi dă-mi o veste!

Doamne-arată-mi de departe
Unde-ncepe calea mea,
Să citesc ca într-o carte
Şi să ştiu în care parte
Chiar de mâine o voi lua!

Din strânsoarea ce mă ţine,
Dă-mi o-ncredere mai mare
Şi în mine, şi în tine,
În destinul care vine
Şi-n a mea eliberare!

miercuri, 4 aprilie 2012

Evanghelia Haosului


A fost un început,
Dar eu am fost nainte,
Şi lumea am umplut
Cu gânduri şi cuvinte.

Eu sunt cel nevăzut,
Sunt haosul total,
Ştiut şi neştiut,
Real şi ireal.

Eu sunt suprema poartă
Prin care aţi trecut,
Cel ce v-a dat o soartă,
Şi care v-a născut.

Sunt cel din care toate
O formă au primit,
Sunt mort şi fără moarte,
Finit şi infinit.

Sunt cea dintâi putere,
Abis primordial,
Sunt viaţă şi durere,
Un amalgam vital.

Sunt cântecul voinţei,
Şi glasul hotărât,
Iar germenele fiinţei
Din mine-a izvorât.

Sunt forţa ce conţine
Tot ceea ce există,
Sunt rău, dar sunt şi bine,
Natură dualistă.

Sunt cel ce nu apare
În nici o ipostază,
Sunt cel care dispare
Când forma se creează.

Sunt focul ce se-aprinde,
Sunt bezna care piere,
Cel care se întinde
Ascuns de-a sa vedere.

Sunt cauza tuturor,
Şi toate-mi sunt efectul,
Adânc nepieritor,
Sunt stângul, dar şi dreptul.

Sunt dragostea şi ura,
Şi tot ce le uneşte,
Cântarul şi măsura
Ce sigur nu greşeşte.

Sunt cel ce dăruieşte
Pedeapsa şi iertarea,
Şi cel ce drămuieşte
Memoria şi uitarea.

Tărie şi blândeţe
În mine se-ntâlnesc,
Şi zâmbet, şi tristeţe
Din mine izbucnesc.

Sunt cel care a spus,
Şi toate s-au făcut,
Sunt jos, dar sunt şi sus,
Stăpânul absolut.

Sunt fulgerul de taină
Şi veşnicul mister,
Eu am croit o haină
Din stele şi din cer.

Eu sunt acel ce ştie
Că tot ce se găseşte,
Doar datorită mie
Repiră şi trăieşte.

Din toate, am ales
O posibilitate,
Şi pot oricând să ţes
Orice realitate.

Sunt adevăr nescris
Şi gândul care ţipă,
Trezire, dar şi vis,
Sunt timp, dar sunt şi clipă.

Şi pacea, şi potopul
Pe mine mă respectă,
Eu sunt nimic şi totul,
Dezordinea perfectă.

Sunt cel care am dat
Noţiunilor un sens,
Cel care am creat
Întregul univers.

Sunt cel fără de care
Nici lumea nu ar fi,
Enigma cea mai mare
Şi viu fără-a trăi.