Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

vineri, 24 februarie 2012

Iubirea unui înger


Plutesc mereu in jurul tău,
Deşi tu nu mă vezi,
Aud când spui că-ţi este greu,
Dar nu-ţi pot da dovezi.

Aş vrea să ştii că sunt aici
Şi îţi trimit căldură,
Dar când o simţi, tu nu-ţi explici,
Şi-ţi pare o arsură.

Mă întâlnesc c-un gând stingher
Şi de tristeţe plin,
Ce te aduce jos din cer
Şi doare ca un spin.

Eu ştiu că nu ar trebui
De tine să se-atingă,
Dar n-am puterea de-al opri
Când vrea să te învingă.

Eu sunt o pulbere, un nor,
O fiinţă de lumină,
Iar tu încet te stingi de dor
Şi nimeni nu te-alină.

În viaţa ta eu am intrat
Pe calea unui fulger,
Căci ţi-ai dorit cu-adevărat
Iubirea unui înger.

Iar tu privirea ţi-ai deschis
Spre spaţiul infinit,
Rugându-te să-l vezi în vis
Pe cel ţi-e sortit.

Atunci eu am venit în zbor,
Ţi-am apărut în faţă,
În timp ce te trezeai uşor,
Din somn, spre dimineaţă.

M-am întrupat din gând curat
În haină omenească,
Şi ai crezut că-i un bărbat
Ce vrea să îţi vorbească.

Dar eu nu pot nimic să-ţi spun,
Nici să te-mbrăţişez,
Din abur trupul îmi adun,
Din umbră te veghez.

Să nu crezi însă că nu pot
Să plâng la ceasul serii,
Căci am un suflet, şi-asta-i tot
Ce-i trebuie durerii.

Am fost la rândul meu răpus
De cruntă suferinţă,
Văzând cum viaţa ţi-a adus
În cale altă fiinţă.

Şi ai fugit sub ochii mei
Către un alt bărbat,
Crezând că asta-i tot ce vrei,
Şi m-ai abandonat.

Tu în zadar te risipeai,
Dar te-am lăsat să speri,
Când fericirea o căutai,
Găsind-o nicăieri.

Şi lacrimi limpezi îmi cădeau,
Fierbinţi tu le simţeai,
Pe faţa ta se-amestecau
Atunci când tu plângeai.

Dar într-o zi ai înţeles
Că totu-i la final,
Iar cel pe care l-ai ales
E doar un om banal.

Şi doar atunci ţi-ai amintit
Că ai deasupra ta
Un înger ce ţi-a oferit
În dar iubirea sa.

Întotdeauna ţi-ai dorit
O dragoste specială,
Să îţi transforme-n infinit
O existenţă goală.

Acum noi suntem amândoi
Uniţi pe veşnicie,
Nu-ţi pot da inima-napoi,
Căci tu mi-ai dat-o mie.

Cât timp al vieţii tale fir
Se va mai răsuci,
Eu am să-ncerc pe el să-nşir
Lumină zi de zi.

joi, 16 februarie 2012

E timp

 
E timp şi pentru pace, e timp pentru război,
Dar timpul ce contează e când privim in noi.

E timp de bucurie, e timp şi de durere,
Când reuşeşti să vezi mărirea în cădere.

E-un timp ce te coboară, şi altul ce te-nalţă,
E rostul unei clipe să nască o speranţă.

E timp să te-ndoieşti, dar e şi timp să crezi,
Când inima te cheamă, e timpul s-o urmezi.

E timp pentru greşeală, e timp pentru dreptate,
Şi fără nici o teamă să guşti mereu din toate.

E timp şi să alergi, e timp să te opreşti,
Dar să nu uiţi vreodată să fii cel care eşti.

E timp ca să înveţi, e timp să-mpărtăşeşti,
Şi-n noaptea cea mai neagră, lumină să găseşti.

E timp şi să asculţi, e timp şi să vorbeşti;
În cei de lângă tine, tot tu te regăseşti.

E timp, când este greu, să nu te pierzi cu firea,
Să nu uiţi că eşti viu şi să-ţi ridici privirea.

E timpul care-a fost, dar este timp şi azi,
Şi dacă ai căzut, nu-nseamnă că mai cazi.

E timp să te gândeşti, e timp şi să alegi,
Dar ce-ţi aduce viaţa, să-ncerci să înţelegi.

E timp de abandon, e timp de despărţire,
Căci fiecare-n parte te duce spre unire.

E timp pentru mânie, e timp pentru iertare,
Şi nu e timp pierdut să-nveţi din fiecare.

E timp pentru orice, iar de-l vei termina,
Vei mai primi o viaţă şi timp iar vei avea.

joi, 9 februarie 2012

Ciclu infinit

Ai revenit din ireal
Când dimineaţă te-ai trezit;
Urmezi acelaşi drum banal,
Trăieşti în ciclu infinit.

Şi totul e la fel ca ieri,
Şi mâine iar la fel va fi,
Căci ai uitat demult speri
o schimbare va veni.

Tristeţile ţi le-ai lăsat
În grija zilei ce-a trecut,
Dar azi povara ai luat
Pe umeri de la început.

Ai rătăcit prin viaţa ta
Prea ocupat să te grăbeşti;
Mereu un mâine exista,
Şi un trecut să-ţi aminteşti.

Tu nici nu vrei te gândeşti
zilele ce au plecat
Sunt ca o carte cu poveşti,
Cu un final de neschimbat.

Te-ntreb, deşi nu cred ştii:
N-ai renunţat, n-ai obosit
retrăieşti la fel o zi,
Mereu în ciclu infinit?

E-un vis ciudat ce se repetă,
Aceleaşi vorbe le rosteşti;
Nu eşti decât o marionetă,
Dar altceva nu îţi doreşti.

Eşti viu şi liber alegi
Ce faci cu timpul ce ţi-e dat,
Dar trebuie înţelegi:
E preţios şi limitat.

O veste bună-ţi dăruiesc,
Şi e mai simplu decât crezi:
Îţi stă-n putere, e firesc
Din legături evadezi.

Dar drumul încă nu-i deschis,
Şi trebuie te trezeşti
Nu dimineaţă dintr-un vis,
Ci-n timp ce lumea o priveşti.

Şi ca pe-o vrajă să-ţi dezlegi
Destinul tău cel chinuit;
Ai fost în noapte zile-ntregi,
Dar amorţeala s-a sfârşit.

În jurul tău se vor afla
Aceleaşi lucruri ce le ştii,
Dar fiecare altceva
Acum, încet, îţi va şopti.

În suflet pacea va cânta,
Iar tu odihna-ţi vei găsi,
În clipa-n care vei gusta
Din bucuria de a fi.

Tiparul nu-l mai recunoşti,
Şi te-ai născut a doua oară,
Căci te-ai dorit te cunoşti,
Şi marioneta dispară.

Trecutul l-ai înmormântat,
Iar mâine încă n-a venit;
Trăieşti acum cu-adevărat,
Ieşind din ciclul infint.